instituții naționale pentru drepturile omului

Aceste instituții sunt elementele esențiale ale unui sistem puternic, eficace de protecție a drepturilor omului, cu condiția să fie întemeiate în spiritul legilor naţionale; să fie independente de guvern; să dețină un mandat larg care să acopere toate normele internaționale în materie de drepturile omului, fiind susţinut deafilierea şi apartenenţa la diverse organisme relevante; să fie investite cu responsabilitatea de a lucra atât cu societatea civilă, cât și cu statul și să funcționeze bine. Instituțiile naționale pentru drepturile omului au competența de a promova și a proteja drepturile omului. Promovarea drepturilor omului cuprinde consilierea guvernului și a parlamentului cu privire la diferite probleme în domeniu și conștientizarea cu privire la drepturile omului. În competența instituțiilor naționale pentru drepturile omului intră și monitorizarea încălcărilor drepturilor omului și furnizarea de recomandări pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului pe teren. În ceea ce privește protecția drepturilor omului, competența lor poate include primirea, investigarea și rezolvarea plângerilor și furnizarea de recomandări adecvate, ca de exemplu propuneri de noi acte legislative, sugestii de revizuire a legislației existente sau a unor măsuri de politică. În spectrul larg de instituții naționale pentru drepturile omului există: comisii, instituții de mediere și institute sau centre. În unele state membre ale UE, instituțiile naționale pentru drepturile omului funcționează, de exemplu, și ca organisme de promovare a egalității de gen în temeiul legislației UE.