My personal story

R: ...am fost muzeograf, sunt muzeograf, am absolvit Facultatea de Istorie in 1967 si de atunci am lucrat o perioada de 22 de ani la Muzeul de Istorie al Partidului Comunist al Miscarii Revolutionare si Democratice din Romania ca muzeograf, facand munca de indrumare si de ghidaj si o serie de expozitii, expozitii cu care am fost si in strainatate, in special in tarile socialiste, cum se obisnuia atunci si in general insotita de un sef de sectie din acel muzeu pentru ca neaparat cand se pleca in delegatie, pleca un sef cu un muzeograf. Am vizitat astfel foarte multe tari, ar fi foarte multe lucruri de povestit despre aceste vizite dar m-as intoarce putin la munca din muzeu pentru ca noi aici fiind tineri si incadrandu-ne intr-un muzeu cu destul de multe probleme si cu o parte dintre cei care lucrau aici fiind din generatia mai veche. In anii `70 ne-am confruntat cu niste probleme pentru ca noi cei tineri, veniti din muzeu, nu aveam de exemplu voie sa intram cu grupurile de turisti sovietici avand in muzeu doua angajate rusoaice care erau maritate cu romani si abia cand au intervenit niste probleme legate probabil si de o independenta a Romaniei fata de Uniunea Sovietica din acei ani, ne-am unit toti si am abordat problema pe care sa il facem si noi in perioada respectiva...
(...)

I : Ziceati ca erau primite si femei si intelectuali in partid ?

R : Da si femei si intelectuali dar sa fie o proportie.

I : Au fost momente si de-a lungul perioadei comuniste, adica au fost momente in care… ?

R : Eu una nu am simtit ca nu prea am stiut, nu prea m-am bagat asa in chestiile politice ca sa simt iar in muzeu deja erau membri de partid toti in general. Nu cred ca la femei, din contra cred ca femeile se primeau mai mult decat barbatii avand in vedere ca Elena Ceausescu era una din dictatoarele acestei tari. Dar dupa revolutie, (nume colega superior) a zis  “Nu”, ca cei de la muzeul partidului sa inceapa de la zero si gandeste-te ca am plecat din nou ca muzeograf debutant dupa 22 de ani. Asta m-a afectat avand in vedere ca eram si divortata si singura, m-a afectat mult la salariu si ma afecteaza si acum la pensie intr-un fel. Pentru ca am inceput din nou cu muzeograf debutant am fost singura din muzeu, care fiind pe profil stiintific, am dat iarasi muzeograf debutant, muzeograf trei si muzeograf unu, intelegeti? Cand eu la vechimea si altii care au venit au ramas pe…aici a fost un moment in `99 cand domnul (nume director) a plecat la operatie de inima la Paris si seful meu (nume superior ierarhic) i-a spus ca ma descurcam foarte greu si ca era o situatie mai grea si ca totusi eu eram aici si singurul ghid si primul ghid care am condus de exemplu in `93 toate sotiile corpului diplomatic, ambasadorilor din Bucuresti care au venit sa viziteze muzeul si pe mine m-a pus sa fac acest ghidaj prima data, era primul ghidaj intr-un muzeu deci in `93. M-am descurcat foarte bine, am primit un cos mare cu flori, nu stiu ce, dar mie munca de ghidaj mi-a placut pentru ca eu sunt facuta pentru aceasta comunicare cu oamenii, cu publicul. In `99 inainte sa plece domnul (nume director) la Paris, m-a chemat in birou, era chiar inainte de sarbatori si noi pregateam targul de Sfantu Nicolae, ne-a dat o prima si si-a cerut scuze ca el a realizat cat am muncit eu, ce am facut pentru muzeu, dar ma rog, asta a fost situatia si i-am spus : “Domnul (nume director), pentru dumneavoastra…” eu il cunosteam ca pictor de inainte de revolutie, chiar in aceasta sala inainte de revolutie a avut o expozitie, sala asta era sala de expozitii, noi o inchiriam pentru absolventii de arte plastice, artisti, deci au fost foarte multe expozitii, nu era o sala cu o expozitie anume ci o inchiriam. De fapt, o dadeam gratuit atunci si acum in general clubul e generos asa ca am avut o discutie mai apropiata asa si i-am spus: “Domnul (nume director), eu am ramas si asta pentru ca mi-a placut ce am facut.” Si practic mi-a placut muzeul foarte mult, ideea care a pus in scena practic acest muzeu domnul (nume director) si pentru care multi l-au criticat la inceput dar pe urma au inteles ca a facut un lucru unic si care totusi va ramane in istoria muzeografiei romanesti. Din pacate dansul s-a stins si a urmat o alta perioada, niste reorganizari. Relatiile publice s-au amplificat, s-au introdus niste calculatoare si au venit niste tineri la relatii si noi am ramas cu munca aceasta de baza : expozitiile, galeria de arta si totodata la nevoie mai faceam si ghidaj de muzeu. Ii director profesorul (nume director 2). Pe urma, (nume director 3) si astazi directorul. In toate perioadele, deci eu practic depasisem varsta de pensie si consider faptul ca am ajuns la 66 de ani in acest muzeu ca am facut ceva, am fost apreciata de toti directorii, nu am avut nici o problema, din contra.
(...)

R: Deci am stat atatia ani peste varsta de pensie si cred ca m-au acceptat si in ideea ca [pauza] am rezistat, eram prezenta si asa si pe de alta parte aceasta vechime intr-un fel poate a compensat ceva la pensie din pierderea de salariu pentru ca am multi ani in plus si atunci a contat.

I: Cum era, cum isi putea imparti femeia viata intre serviciu si familie?

R: Daca aveai serviciu era foarte greu. Eu iti spun din punct de vedere al femeii care nu a avut copii, daca nu aveai copii, nu era atat de complicat si eu am incercat sa imi ajut mult colegele. Deci noi lucram inainte de Revolutie si sambata si duminica si eram liberi luni, iti dai seama, pentru femeile cu copii era o problema. Exista intelegere, sa le mai invoiasca in anumite momente dar eram la ghidaj sapte si sapte intr-o tura si nu aveai cum sa…si eu de obicei faceam tura dubla sau le ajutam. Existau insa pentru ele acele gradinite care erau destul de bune inainte si nu le costa nimic. Deci asta exista, trebuie sa recunoastem, pentru ca astazi sunt niste probleme. Am aici o femeie de servici pana si-a dat un copil la gradinita, pe al doilea nu poate sa il dea, bani nu are sa plateasca, sunt foarte multe probleme. Existau gradinite de care apartinea institutia noastra, exista ingrijirea medicala obligatorie. Deci, veneau aici si le consultau sau aveau ore la policlinica in care se duceau toti salariatii muzeului si femeia era obligata sa faca controlul ginecologic. Ei zic de multe ori si pentru chestia de sarcina dar nu numai, ca sa stii ca s-au descoperit, sigur poate si pentru chestia asta sa nu iti faci poate, ca era perioada cand nu aveai voie sa faci chiuretaje. Eu care m-am luptat numai sa le tin, nu stiu cum, am avut numai avorturi spontane dar invatasera usor, usor sa se mai descurce, dar sigur ca era greu insa existau aceste controale care preveneau totusi niste boli. Lucru care abia acum incearca sa il reia niste institutii si chiar si la noi dar foarte timid. Si atunci omul, decat sa te duci la doctor si sa dai niste bani, la salariile muzeografilor este destul de greu. Dar [pauza] femeile cel putin asa declarativ erau mi se parea mie ceva totusi mai protejate decat astazi, ceva mai protejate. Desi cand era vorba de mers la cules de porumb, la institutie vorbesc sau de dat zapada, ieseam toti, de la directori si pana la femei. De la barbati pana la…dar daca iti era rau sau asa te puteai…Eu ce consider si asta mi se pare foarte, pentru ca stii, se prezinta totul prea global, conteaza institutia si omul. Eu am avut un sef de sectie, un om extraordinar, un coleg de-al nostru muzeograf cu care discutam orice si daca nu stiam ceva, facea el sau daca…nu au existat, nu au fost mari turnatorii. Dar a fost o situatie care cred totusi ca ar trebui sa fie spusa. (...) (povesteste doua cazuri de raportari la Securitate si comenteaza practica publicarii de texte de propaganda)

I: Ati zis ca ati scris despre Ecaterina Teodoroiu, cum era ea portretizata ca eroina?

R: Nu, noi plecam si de la contextul ca, bine ca a fost una din putinele femei care s-a dus pe front si asa. Dar pregateam si in contextul asta al razboiului si al participarii noastre la razboi. Da, nu, in general chipuri de femei in istorie au existat destul de multe la noi si am avut o colega care a si scris o carte despre asta. In stiinta, in medicina, arta nu vorbesc. Si fiind un muzeu de istorie, evidentiam in momente din astea speciale pe ea sau pe Ecaterina Arbore care a fost una din primele femei socialiste si care a fost medic de meserie sa stii. Deci se cereau si articole. In preajma zilei de 8 martie (Ziua Femeii) de exemplu apareau mai multe articole despre femeile care si-au adus o anumita contributie intr-un domeniu sau altul.

I: Si cine mai era adusa in…?

R: Nu, erau din cultura mai multe. Eu de exemplu, am cunoscut-o si aveam, a venit chiar sa ne povesteasca niste lucruri si chiar Cella Delavrancea. A mai fost [pauza] Stelian pictorita. Dar au fost mai ales dintre…Asa ai putea sa iei sa stii ca exista lucrari de dinainte de revolutie despre personalitatile feminine in general sa mai vezi...

I: Puteti sa-mi povestiti cum se desfasura o zi de 8 martie si cum era sarbatorita?

R: Stai sa ma gandesc. Erau libere in general femeile ca si acum. Ca si acum ni se da liber. Dar…

I: Nu se sarbatorea si la muzeu si la televizor, in presa?

R: Era si spectacol dar eu nu mai tin minte toate. Nu ma uitam atunci la televizor ca fiind programul redus, eu mai faceam si sport, mai lucram si la Federatia de Scrima. Si eu sunt presedinta Fundatiei Scrima Romaneasca si asa ca sunt fetele de la scrima, (nume directoare) directoare, prietena mea de-o viata. Am facut scrima de la 14 ani dar avand doua hepatite nu am avut voie sa continui de performanta si am activat in federatie si activez si acum.

I: E federatia de scrima feminina?

R: Nu, e impreuna.

I: E mixt.

R: In Federatia de Scrima sunt toate pentru ca sunt arme pe care le fac acum femeile de exemplu, sabia nu o faceau inainte femeile, acum fac si sabie, barbatii fac toate armele dar femeile nu faceau sabie, faceau spada, floreta si acum fac si sabie.

I:Dar care era diferenta?

R: Diferentele sunt in functie de lovire si de lame, deci una e sa impungi si una e sa lovesti asa. Exista mai multe diferente.

I: Si de ce sabia nu era facuta inainte de femei, era mai greu de manuit?

R: Da, sabia e asa, are total alt stil de lovire, nu e ce vezi tu la d`Artagnan aduce mai mult cu spada decat cu floreta. Aduce si cu floreta da…asa ca imi ocupam foarte mult timpul. Mai plecam si in delegatii cu scrima. Asa ca nu ma uitam la televizor. In orice caz ca si astazi, astazi este mai putin fast dar si astazi se da liber la femei si atunci se dadea liber la femei. Si de 1 martie primeam martisoare ca si acum. Si acum ne dau o parte din colege, atunci ne dadeau si directorii, acum nu toti directorii. Unii ne-au dat, cum era domnul (nume director 3) care ne dadea ca el se cunoaste ca era sociolog si vedea altfel problemele.

I: Exista si cadouri din acestea materiale in bani?

R: Nu existau, stii de ce, pentru ca in general nu se dadeau prime sau astea ca acum sau ore suplimentare ca acum. Era salariul din care te puteai descurca atunci. Ca eu la revolutie aveam 3100 de lei, eram tot singura dar ma puteam descurca.

I: Si in presa ziceati ca apareau articole despre eroine?

R:Despre personalitati femei da, o mai elogiau si pe tovarasa din pacate.

I: Exista si Elena Ceausescu ca model feminin?

R: Da, existau sigur dar poti sa te mai uiti si la Revista Muzeelor care e si dinainte de revolutie si poti sa faci o foarte buna paralela intre, pentru ca Revista Muzeelor, o revista foarte buna calitativ si inainte si acum, afara de articolele politice, avea articole istorice si articole de cultura si de arta foarte bune. Pentru ca am intalnit dupa revolutie pe cineva care imi spunea „n-aveti voie cu icoanele!”, e total gresit. Nu aveati voie sa vorbiti despre icoane. Daca iei Revista Muzeelor o sa vezi chiar relatari despre o serie de zugravi iconari, despre o serie de istorii a unor icoane din niste lacase de cult, deci nu e chiar asa cum se spunea. Sigur, ca de la noi se ducea. Eu am botezat in timp, ce pot sa zic decat ca am botezat si nu mi-a zis nimeni nimic. Colegele mele se duceau vis-a-vis, fiind biserica Mavroghin aproape nu le interzicea nimeni sa se duca. Parerea mea e ca daca erai om si daca erai un om integru inchideai ochii si nu trebuia, turnatori ti-am spus au existat si vor exista dar practic nu iti spunea directorul: „Nu te duce sa…!” Deci eu am botezat, ce sa spun mai mult de atat. Si eram si membra de partid dar nu mi-a zis nimeni nimic. Se aducea apa sfintita ca si acum, salcie, de astea, deci niste lucruri se faceau si inainte. Nu la scara de acum dar...[pauza].

I: Ma intorc putin la 8 martie si la imaginea femeii care era sarbatorita cu astfel de ocazii. Cum era portretul, care era portretul femeii ideale? Ce simteati ca se cerea?

R: Pai la portretul femeii ideale presupun atunci ca se cereau toate.

I: Ce se cerea de la femeie diferit?

R: Nu, nu stiu ce se cerea. Azi o mai ascult pe madam Tatoiu care se lupta cu ce a scris si a avut aici lansarea cartii. Nu, femeia era, si se cerea de la ea sa fie si mama si…dar se punea foarte mult accent ca mama. Ori azi se pune mai mult profesional, o mica nuanta desi si atunci femeia vroia sa se vada implinita si profesional. Dar atunci existau mai multe femei casnice. Eu ma uit si mama mea, bine erau anii `50 dar mama mea a renuntat ca sa lucreze ca sa ne creasca pe noi si a lucrat doar tata. Acum lucrurile au evoluat.

I:Sotul dumneavoastra v-a incurajat sa lucrati?

R: Nu se opunea, nu. Eram amandoi de aceasi meserie istorici. Nu, nu, nu. Nu stiu cum era, nu atunci cred ca se incuraja sa lucreze femeia nu sa stea acasa. Din ce stiu eu, din mediul meu asa. Toate lucrau, toate mai vroiau, mai ales in domeniul asta intelectual sa scrie, sa mai faca ceva, nu, munca de teren se facea la fel. Eu am lucrat si la muzee din provincie: la (nume oras 1), la (nume oras 2). Stateam o luna si nu era o problema. Deci femeia lucra cot la cot cu barbatul atunci acum mi-e greu sa spun cum e in muzeu. In orice caz, astazi mai greu solicit ajutorul unui barbat, ajutorul fizic, ca noi lucram si caram niste obiecte. Inainte sarea imediat cineva sa te ajute, acum mai putin. Dar sper ca tineretul se va modela si va reveni la acea comuniune.
(...)

I: Apropo de inainte si dupa, credeti ca modelul Elenei Ceausescu, se mentine, a ramas sa bantuie femeia in Romania?

R: Nu, mie mi se pare exagerat.

I: Adica chiar credeti ca a contat?

R: Eu personal, adica stiu o treaba, stiu un lucru. Noi avem aici in magazie o doamna a carui sot a lucrat ospatar in casa la Ceausescu. Si un lucru era foarte clar, ei erau foarte apropiati. Deci din latura de familie, nu stiu daca poti sa condamni, faptul ca relatia sot-sotie era exceptionala. Mie imi povestea Lidia dupa revolutie ca ei se trezeau foarte devreme, el era un tip, asa, se plimbau prin curte si dezbateau si le era frica si de securisti sa nu ii inregistreze. Deci ei doi si la bine si moartea lor a fost, sa mori sot si sotie, eu nu stiu cati ar fi murit asa. Eu nu stiu, trebuia sa ai putin ceva sa faci. Insa, bantuie... nu cred ca bantuie, eu cred ca Ceuseasca a anticipat ceea ce si in Occident se petrece. Femeia independenta, ca nu a fost ea academiciana, ca nu a fost ea savanta, ca nu, ca nu, dar a luptat?, a luptat! ..se punea problema ca femeia sa fie egala barbatului. Sa munceasca si ea, sa fie si ea academiciana, sa fie si ea profesoara, sa fie si ea medic bun,nu? Chirurg bun. Noi am avut printre primii chirurgi in lume femei si acum trebuia sa perpetuam in vreun fel. Eu cred ca s-a inspirat din Occident si a vazut totusi femei dupa parerea mea pentru ca, da asta nu inseamna sa fii femeie savanta pe acte false, cum a fost ea, ca nu a fost. Nu, dar ideea ca femeia sa fie si ea academician, savant, sa fie in randul pregatirii ei si cu gradul ei de pregatire nu bantuie. Eu cred ca femeile se emancipeaza si tot mai mult si tot mai mult.

I: Cand mai veneau vizite, delegatii straine pe la muzeu, regaseati ceva in femeile din strainatate? Ceva ce simteati ca dumneavoastra va lipseste sau doreati sa…?

R: Nu cand veneau. Poate am observat mai mult la vizitele din strainatate la muzeele la care m-am dus. Ca erau de exemplu, cum erau polonezii mai emancipate. Am vazut femei bete in restaurantele din Varsovia si la noi nu am vazut niciodata pana la revolutie o femeie sa cada de pe scaun intr-un restaurant de beata ce era.

I: Dar de ce credeti ca se abtineau?

R: Nu, nu cred dar la noi nu a fost nici traditia ca femeia sa..deci uita-te acum facand etnografie, antropologie si sociologie, totusi noi ne tragem din taranca romana, care era destul de austera in multe chestii, era devotata barbatului, era [pauza] intelegeti? Si astea s-au pastrat destul de mult. Dar emanciparea dupa parerea mea a inceput dupa anii `70. Deci nu se mai punea problema ce face o femeie singura. Inca un exemplu, noi am avut aici la muzeu de la partid o colega, deci la Muzeul Partidului care la 38 de ani a divortat, nu a avut copii si a zis „Fac un copil!” , deci fii atenta, atunci, ce iti spun eu. Actualmente este in Canada fetita ca eu ii sunt nasa: „Fac un copil pentru mine fara sot!”. S-a dus la un spectacol la un teatru la Notara, tin minte si acum. S-a intalnit cu tipul respectiv, 10 ani mai tanar. Ea foarte draguta, un par superb, Stela, micuta, draguta, nu se vedea ca el avea 28 si ea 38 de ani. A facut acest copil. Omul sigur, nu a vrut sa o recunoasca nu stiu ce si nu stiu cum. Ea a pus liniuta si pe urma a pus numele tatalui pe certificat.

I: Tatalui ei?

R: Tatalui ei. Si intr-un tarziu cand a vazut el ce copil bun totusi si ce fata eminenta. A studiat japoneza, a fost in Japonia, acum e in Canada. A acceptat sa il treaca acolo. Eu nu as mai fi acceptat sa mai, dar ma rog, si ea este destul de rece cu el. Mai, nu a suferit nimic la muzeu, din contra totdeauna aveam grija de ea. Deci avea un copil din flori, deci pe vremea lui Ceusescu nu. Astazi iar se practica chestia asta. Daca vrei sa ai un copil, doua femei il pot creste. Un barbat, nu. Eu o admir pe aia care a facut la 67 de ani desi au acuzat-o atat. Este un copil super inteligent. Ea nu arata, nu o avantajeaza fizicul dar inca are capul intreg si e o femeie inteligenta. Eu care nu am putut sa fac copii si m-am chinuit atat si era si sa mor din cauza asta ca am avut o sarcina pe care am tinut-o moarta in mine o luna si era sa fac septicemie. Nu am stiut ca a murit sarcina si cand a venit doctorul a vazut. Dar eu pentru copii, inteleg orice. Ca daca e sa sufar pentru ceva in viata, este pentru ca nu am avut copii, in rest nu regret nimic. Ca nu am stat nici degeaba, nici nu am..tot timpul am fost in…ca dovada ca nu am avut concedii. Mama imi reproseaza si acum ca nu am…dar practic sefa mea pleca in concedii, sefa mea venea la ora unu, la ora doua la serviciu si trebuia cineva sa fie ca eram relatii cu publicul. Venea domnul (nume director) la ala, la ala, „Ia cutare!” , „Da-i telefon lui ala!” , „Cheama-l pe ala!” , venea un scriitor din emigratie, ma trimitea la ala „Du-i invitatie! Cheama-l aici ca e prieten de-al meu il cunosc de la Paris, de la Venetia!” .

I: Intr-un fel ati si avut mai multa energie sa investiti in…

R: Nu, dar iti spun eu ca cati oameni sunt, deci cate bordeie, atatea obiceie. Nu e bine sa faci o generalizare. De aia e bine voi sa faceti poate mai multe portrete intr-adevar ca nu ..eu zic ca sunt, nu un caz neaparat special sau asa, dar dintr-o anumita categorie de femeie care nu mi-a placut nici sa zac, nici sa dorm, sa fiu la serviciu. Poate asta nu le-a convenit multora ca am zis: „Domnle, cum sa dorm eu la ora noua cand la ora noua trebuie sa fiu la serviciu!”. Ei bine, mi-a intrat in sange ca inainte semnam condica dar nu era o foarte mare teroare.