My personal story

I: Ma intorc putin la povestea dumneavoastra, cum ati, ce ati preluat din experienta matrimoniala a parintilor dumneavoastra in propria experienta matrimoniala de mai apoi? Ati spus mai devreme ca sotia dumneavoastra nu a muncit dupa casatorie, cum s-a negociat aceasta distributie a rolurilor in familia dumneavoastra? Cum ati decis impreuna ca ea sa ramana sa aiba grija de copii?

R: Pai saracia a fost una dintre cauzele indiscutabile pentru ca am avut extrem de putin timp femei angajate si nu erau nici de isprava si nici …normal gradinita care a fost o salvare, o usurare enorma si [pauza] dar fara indoiala ca tot ceea ce tine de si aici ca fost, nu cred ca am urmat o regula traditionala, pur si simplu mi-am urmat egoismul personal si nu altceva lasand-o pe nevasta mea sa faca tot ce tine de educatia copiilor pentru ca nu era vorba numai de hrana si de imbracaminte, era vorba chiar de educatia scolara de care s-a ingrijit ea aproape tot timpul. Dar foarte mult si atunci si permanent este un repros din partea ei ca am lasat lucrurile numai in seama ei, ca ea a dus tot greul sau cea mai mare parte si ca eu ar fi trebuit oricum sa... ea prezinta lucrurile ca si cum ar fi tinut de o decizie a ei, de vointa ei si se astepta din partea mea sa reprezint mult mai bine familia.

I: In ce sens?

R: In sens intelectual. Imi spunea ea: ”Tu totusi nu ai nici o grija si esti intelectualul familiei si printr-un sacrificiu al meu, atunci de ce nu o faci intr-adevar excelent!” si eu nu inghiteam deloc [rade].

I: Si va motivau reprosurile acestea?

R: Nu [rade]. Am ramas la fel de lenes cu toate reprosurile acestea.

I:Pe dumneavoastra v-a multumit aranjamentul? Simteati ca este un model care poate sa functioneze? Modelul de sot care aduce banii in casa si sotie care se ocupa de cele domestice?

R: De fapt aduceam mai mult dar nu foarte mult, nu era o diferenta foarte mare intre salariul meu de cercetator si al ei de bibliotecar. Era evident o diferenta dar nu enorma, nici vorba de asa ceva si eu ar fi trebuit daca mi se incredintase ceea ce niciodata nu am..adica nu am…nu m-am gandit vreodata la asta. Nu m-am gandit ca eu ar trebui sa reprezint cu stralucire familia in intelectual cum cu siguranta se gandea nevasta mea si se considera complet neindreptatita iar eu stiam, cum stiu intotdeauna ca nu era drept in nici un caz nu neaparat pentru ca sotia mea era inzestrata intelectual, nu, nu e corect din nici un punct de vedere sa il lasi pe celelalt sa trudeasca enorm si tu sa te bucuri de privilegiile pe care nici nu le justifici. Sunt privilegii ca si cum ar fi cele innascute si te bucuri de ele.

I:In ce moment si-a reluat sotia dumneavoastra lucrul?

R: S-a intamplat in anii `80 cand a inceput sa invete germana si de aici s-au schimbat toate lucrurile pentru ca a invatat atat de bine incat…existau sedimente in memorie din copilarie dar care nu au ajuns niciodata foarte departe si a inceput sa traduca si a tradus lucruri extrem de dificile din germana. A tradus filozofie, religie si a tradus Jung, a tradus Paideia a lui Heidegger, a tradus Walter Benjamin. A tradus foarte multe lucruri, extrem de dificile foarte multe dintre ele. A tradus pe Moshe Idel din engleza, pe Ioan Petru Culianu, acolo am lucrat impreuna la traducerea in italiana, din italiana in romana. Dar a inceput sa traduca masiv si pentru mai multe edituri si a devenit o foarte buna traducatoare.

I:Cum a luat decizia sa se implice din nou in viata profesionala? Practic a fost un proiect de viata.

R: Asta astepta tot timpul. Ca astepta sa creasca copiii, sa se elibereze adica cu siguranta a fost in fiecare zi nemultumita ca este o simpla bibliotecara.

I:Cati ani aveau copiii dumneavoastra cand s-a lansat in traduceri?

R: Erau inca mici, opt, noua ani sa fi avut cand a inceput de fapt studiul si studiul a si eliberat-o in buna masura de statutul inferior sa spunem.

I: In ce masura sistemul scolar era un argument intr-o eventuala discutie despre o mai mare implicare profesionala din partea ei? V-ati pus vreodata problema sa va lasati copiii in grija gradinitei si dupa aia a scolii? Existau posibilitati din acestea institutionale sa…?

R: In gradinita, in gradinita aveau un program prelungit dar cu scoala nu stiu daca aveau.

I:Dar stiu ca exista si cred ca si acum exista posibilitatea de a da copiii la cresa de la un an sau de la o varsta din asta foarte mica.

R: Nu, la asta nu ne-am gandit deloc, adica era mult prea devreme. Nu eram nici obligati sa o facem pentru ca familia totusi contribuia si ea, cand era cel mai greu, cand erau foarte mici am avut cateva femei care au fost aproape toate un dezastru.

I: Deci ati apelat la dadace mai degraba decat la gradinita?

R: Da, sigura ca da, prin publicitate, prin…si cele mai multe care faceau meseria asta, nici nu era meseria lor si nici nu erau calificate pentru asta, o singura femeie era de isprava si probabil ca nu intamplator, era nemtoaica, vegetariana, avea foarte multe. Unul dintre copii era in grija ei si a durat o perioada asta. L-a crescut excelent fara nici o plangere.

I: Asta se intampla in paralel cu mersul la gradinita?

R: Nu, inainte de gradinita. Ca tocmai asta era, cand a inceput gradinita care era extrem de aproape de casa si o gradinita foarte buna, [pauza] foarte multe dintre greutati au disparut, au fost preluate de gradinita si oricum nimeni nu avea cum sa aiba un program extrem de liber. Nu puteam sa stau in fiecare zi cu ei sa am grija de ei.

I:Spuneati mai devreme ca sotia dumneavoastra tinea sa prezinte situatia ei ca tinand de propria ei vointa, de propria ei alegere, de ce credeti ca a ales sa prezinte lucrurile in felul acesta?

R: Da. A ales de dragul copiilor. Ah nu, sa prezinte lucrurile in felul asta, sigur ca daca ea nu ar fi vrut sa faca in casa absolut toate lucrurile si ar fi vrut sa impartim egal responsabilitatile casei, s-ar fi schimbat lucrurile numai ca nu se schimbau in bine. Ea ma cunostea suficient de bine incat sa stie ca nu eram in stare chiar cu cea mai mare bunavointa din lumea ca nu as fi reusit sa am performantele ei care erau intr-adevar remarcabile. Remarcabile si astazi, ea spunea mereu ca ar trebui sa imi iau un barbat in casa pentru ca ea este si tehnicianul casei [rade]. Nu m-am indoit nici o clipa, ea spune ca am profitat de asta, dar nu m-am indoit nici o clipa de intelectul ei numai ca intr-adevar nu avea cum sa se manifeste in afara de operatiile de biblioteca care sunt rutiniere si nu avea cum atata vreme cat mai mult de o jumatate de zi era ocupata de …

I: Cum au perceput copiii dumneavoastra aceasta diviziune de roluri? Ati simtit vreodata ca si ei apeleaza la tata ca cel care lucreaza si vine seara acasa si la mama ca cea care are grija de ei?

R: Nu, apelau la mama. In aproape toate imprejurarile apelau la mama.

I: Adica simteau si ei responsabilitatea mamei lor mai mult decat a dumneavoastra?

R:Simteau ca ea era taramul ferm pe care poti sa calci oricand se poate apela la ea si chiar extrem de tarziu dupa 30 de ani, tot ei ii spun lucruri care banuiesc ca ar trebui sa mi le adreseze mie traditional vorbind. Tot, nefericirile sentimentale tot ea le afla si nu eu, inseamna ca au mai mare incredere in ea decat in mine si in ziua de azi si bine fac [rade].

I: Pentru ce situatii apelau sau veneau la dumneavoastra in copilarie si in adolescenta?

R: De una dintre ele imi aduc aminte, nu era, nu se repeta in mod curent. Odata s-au plans de un caine care era teroarea intregului cartier si am plecat inarmat de acasa si cu o furie feroce de care sarmanul caine a fost ferit pana la urma. Am plecat cu un bat zdrazvan, un soi de bata mai degraba cu gandul sa il termin o data pentru totdeauna si cainele s-a speriat. Era cainele unor paznici care nu il tineau inchis si m-am repezit la el si nu l-am nimerit iar batul s-a rupt in doua pentru ca era vechi, era putred si asa a scapat [rade]. Daca nu se rupea, repetam lovitura si de atunci incolo, bine [pauza] nu stiu cum s-a rezolvat, nu stiu daca el a atacat pe cineva sau nu, eu insa am fost multumit, poate ca s-a speriat si cainele. Si m-au chemat alta data cand unul din copii a fost batut de un altul care era si el teroarea intregului cartier. Si m-am dus la el si nu i-a fost bine absolut deloc. Cred ca nici nu am avertizat, am intrebat cine este, i-am dat o palma, a zburat si s-a cumintit, nu a mai vrut sa repete experientele. Era asa cum se intampla in orice grup de copii, cel care avea cea mai mare agresivitate si rautate si absolut pe nedrept ii lovea pe ceilalti sau ii jignea, cu mine nu a mai fost cazul. Bine, nu spun ca sunt singurele, dar imprejurari care tineau de forta fizica evident [pauza] si in privinta literaturii apelau la mine.

I:Deci erati persoana responsabila cu biblioteca in casa. I-ati sfatuit pe copiii dumneavoastra sa abordeze casnicia diferit si distributia rolurilor in casnicie diferit fata de experienta dumneavoastra sau fata de experienta parintilor dumneavoastra? Aveti un set de lectii?

R: Da, dar nu le-am predat niciodata. In principiu, sunt de acord ca ar trebui sa existe o egalitate absoluta a celor doua sexe dar profit in acelasi timp de modul in care, de inertia traditiei care duce catre separarea rolurilor si catre o viata mai usoara indiscutabil pe care o duce barbatul pentru ca barbatul nu numai in generatia mea, ci in generatiile urmatoare o duce cu mult mai bine adica i se acorda cu mult mai mari drepturi decat femeii. Nu in privinta salariului sau a capacitatii intelectuale dar in alta directie, in directia sexuala este evident cu totul altfel privit. Barbatul e privit ca un erou in genere cand…pe langa nevasta are una sau mai multe amante, pe cand femeia este privita ca o curva [rade]. Eu am spus intotdeauna, cred ca as suferi groaznic, i-am spus intodeauna nevestei mele desi nu s-a intamplat ca ar putea sa faca si ea acelasi lucru si ca nu m-as supara. Ar putea si ea sa lipseasca de acasa cum lipseam eu si ca as accepta, e dreptul ei, mai ales daca eu fac asta.

I: Si nu a acceptat targul?

R:Nu, si cred ca nici nu m-a crezut dar [pauza] sper ca nu as fi reactionat ca alti barbati. Adica libertatea trebuie sa fie egala, libertatea ambilor soti desi evident ca nu este si poti sa te gandesti de pilda la lucrul elementaR: la felul cum este privita o femeie beata fata de un barbat beat. Barbatul beat e privit cu indulgenta si poate sa fie si un titlu de glorie alcoolismul dar pentru o femeie nici pe departe.

I: Da, pentru ca are o legatura si cu dezinhibitia care la o femeie e mai degraba sanctionata.

R:Da, dar femeia este privita ca mult mai urata si dizgratioasa cand bea decat barbatul care bea desi poate sa aiba si el toate cusururile din lume, sa…[pauza] insa femeia e ca si cum ar trebui sa reprezinte frumusetea care nu e alterata de bautura. E condamnata categoric cand bea.

I: Va multumesc.